„quengeln“: intransitives Verb quengeln [ˈkvɛŋəln]intransitives Verb | verb intranzitiv v/i <e̸> umgangssprachlich | în limbaj familiarumg Overview of all translations (For more details, click/tap on the translation) a se plânge, a cere insistent tânguindu-se, a cicăli a se plânge quengeln umgangssprachlich | în limbaj familiarumg a cere insistent tânguindu-se quengeln umgangssprachlich | în limbaj familiarumg quengeln umgangssprachlich | în limbaj familiarumg a cicăli quengeln (≈ nörgeln) quengeln (≈ nörgeln)
